Polina Semionova
Născută: 13 septembrie 1984, Moscova
Studii: Moscow State Academy of Choreography
Carieră: Berlin State Ballet, American Ballet Theatre
Roluri: Passion, Swan Lake, The Girl from Nagasaki etc.
n-icoane
„Acasă, pentru mine, e orice loc în care am citit o carte”
Stefania Argeanu: Care este sensul expresiei „Din dragoste de carte” pentru Nicoleta Dabija?
Nicoleta Dabija: Din dragoste de carte am plecat din satul care m-a tinut in viata pana la 14 ani ca sa merg la liceu, in Barlad. Am inceput sa citesc mult, fara selectie si disperat cumva, din clasa a X-a. Filosofie. Din dragoste de cartea de filosofie am plecat mai departe, la facultate, in Iasi. Iar cartile, care s-au inmultit si s-au ales, nu m-au mai lasat vreodata singura. Dar nici sa plec din Iasi nu m-au lasat. E greu, aproape imposibil, sa te desparti de locul unde toate iubirile tale, cu oameni si carti, s-au petrecut si implinit. Un singur drum mai fac din dragoste de carte, ma intorc, din cand in cand, in satul casei parintesti, ca sa merg la mormantul surorii mele mai mici. Am nevoie de mormantul acela, impreuna scriem acum o carte.
restul interviului aici:
http://ceascadecultura.ro/ServesteArticol.aspx?idart=4955
Mulţumesc Ştefaniei Argeanu de la Ceaşca de Cultură! Vouă, lectură plăcută!
Aici nu se moare!
Renaşti în fiecare primăvară,
odată cu florile, cu pomii,
cu pământul cald laolaltă.
Vii apoi, dimineaţa în vis,
şi mă chemi acasă
aşa, de-o-mbrăţişare.
Mă trezesc de la bătăile inimii
sunt fericită şi cred
că de-acolo tu n-ai plecat niciodată.
Aici nu vii pentru că
aici nu te-am lăsat să mori.
Ţi-am spus: „aici nu se moare!”
Şi „aici nu poţi muri, surioară,
aici vreau eu să trăiesc,
iar tu faci prea a moarte.”
„I-auzi, a renăscut!”,
îmi strigă iar o voce-n noapte.
O fi timpul, îmi spun în gând,
tre’ să mă duc până-acasă.
(26 martie 2016, Iaşi)
Iată Omul! RIP Marcus-SACRUM!
Dimineaţa aceasta a fost nespus de tristă după ce am citit vestea morţii lui Solomon Marcus. Despre unii oameni nu poţi crede că moartea îi vrea, nu pentru că nu şi i-ar dori, ci pentru că sunt prea buni pentru viaţă, pur şi simplu. Pentru mine Solomon Marcus e nemuritor şi va rămâne aşa!
L-am văzut de câteva ori la Iaşi. Am fost printre cei norocoşi. Am stat de vorbă, am făcut schimb de mailuri,mi-a scris ca să-mi mulţumească pentru articolele pe care i le-am dedicat (două), sau îmi trimitea articole scrise de dumnealui, să nu cumva să le ratez.
După prima întâlnire i-am făcut un portret pe blogul de pe platforma Adevărul, intitulat: „Iată Omul!” Pentru cine vrea să îl citească, e aici:
http://adevarul.ro/cultura/spiritualitate/iata-omul-1_5140b8d900f5182b8503363d/index.html
Mi-a scris:
11 martie 2013
Dragă Nicoleta,
După ce te-am întâlnit la Iaşi, n-am avut răbdare şi am pornit în căutarea ta, pe blogul tău de la Adevărul. Ce frumos scrii! Cum de nu te-am găsit până acum? Consider întâlnirea cu tine una din achiziţiile preţioase ale recentei mele vizite la Iaşi. Scrie-mi şi tu la singular şi fără domnule, îţi propun să fim prieteni.
Voi urmări cu interes adresele ce mi le indici acum şi voi reveni.
Nu mi-e clar. Locuieşti în Iaşi?
Cu drag,
marcus
Şi apoi:
12 martie 2013
te îmbrăţişez cu drag. Te voi căuta în continuare, pe unde vei publica şi îţi voi trimite uneori pe email texte ale mele.
Prefer să-mi spui Dragă Marcus, are numai două silabe, iar citit de la dreapta la stânga este aproape SACRUM (din latină).
marcus
Şi s-a ţinut de cuvânt, îmi trimitea articole, linkuri, mă anunţa când apărea în vreo emisiune etc.
În 2015, în „Viaţa Românească”, am scris şi despre „Singurătatea matematicianului”. Linkul aici:
Redau un fragment din mailul primit:
01.11.2015
Dragă Nicoleta Dabija,
Am citit cu emoţie cele ce-ai scris în Viaţa Românească despre Singurătatea matematicianului. Mulţumesc pentru această solidaritate intelectuală.
Nu scriu aceste lucruri ca să mă laud, ar avea poate alţii motive mult mai serioase, dar scriu pentru cei care nu l-au cunoscut, ca să înţeleagă ce fel de Om era Solomon Marcus. E atât de simplu să îţi dai seama, fie şi citind o singură propoziţie formulată de acest geniu al matematicii şi lingvisticii mondiale…
În final, pun o poezie pe care orice elev ar trebui să o citească şi să-i urmeze învăţătura. Nu ştiu dacă a publicat-o undeva, mi-a trimis-o prin mail şi eu cred că trebuie să circule:
MĂCAR O DATĂ PE ZI
Măcar o dată pe zi,
Că te mişti şi că priveşti,
Ca pe mari evenimente
Să înveţi să le trăieşti.
Precum trupul în mişcare
E ferit de-anchilozare,
Mintea trebuie şi ea
Mereu a se-mprospăta.
Fiecare dimineaţă,
Un nou început de viaţă.
Nevoia de-a-nţelege
Să-ţi rămână mereu lege.
Întrebarea şi mirarea
Să-ţi fie pâinea şi sarea
Cuvântu-n carte citit
Sau de oricine rostit
Cu-atenţie să-l judecăm,
Cu respect să-l suspectăm :
Spunem nu ? Îl acceptăm ?
Avem dreptul la-ndoială
Şi acasă şi la şcoală !
Ce înseamnă «a-nvăţa»?
Oare doar a memora ?
Fără dreptul de-a-ncerca,
De-a greşi, de-a eşua,
Nu cu mintea altuia,
Ci cu judecata ta,
Tu nu vei avea să ştii
Ce înseamnă «a trăi»
Iar ce crezi că-i viaţa ta
Va fi viaţa altuia.
Numai astfel înţeleasă
Învăţarea-i serioasă,
Pentru că e loc în ea
Pentru joc, pentru visare,
Joc de-a v-aţi ascunselea
Ca-n copilăria ta.
Care-i locul tău în lume?
Nu doar nume şi prenume,
Ci român şi european,
Chiar planetar cetăţean?
Cum să fii OM cu O mare,
Dincolo de-orice hotare ?
Cum să te-mbeţi de cultură,
Artă şi literatură?
Ştinţă şi filosofie,
Muzică, tehnologie ?
Şi, peste toate-aceste
Tot mai înalte creste,
Să simţi o adiere de vânt cald
În preajma
Sufletului tău înalt!
SOLOMON MARCUS, oct.2015
În memoria acestui om pe care l-am crezut nemuritor, revin pe blog, de data aceasta cu promisiunea să mă şi ţin de el mai serios, reintitulându-l: n-icoane. RIP Marcus-SACRUM!
