Cele 7 icoane ale scriitoarei Ingrid Beatrice Coman-Prodan


Numește un om care, de-a lungul vieții ori într-un anume moment al ei, te-a condus cel mai aproape de tine însuți.

Ingrid Beatrice Coman-Prodan: Ar trebui să încep cu scriitori, de cuvintele cărora m-am agățat de-a lungul anilor, căutând răspunsuri. Eminescu mi-a marcat adolescența. Apoi câțiva gânditori sau filozofi, mistici, de cărțile cărora mă atașam și le țineam aproape de sufletul meu în momente de răstriște. Cândva îmi ținea de cald psihanaliza, apoi m-am îndreptat ușor spre filozofia indiană, uneori chiar mistici. Fiecare avea ceva să îmi spună, în felul lui, în funcție de vântul care-mi bătea în suflet.

Însă ființa în carne și oase care m-a adus cel mai aproape de sufletul meu, este soțul meu: Doru. Cu tot ce înseamnă asta. Pentru că nu întotdeauna apropierea de tine însuți este lipsită de durere. De cele mai multe ori este un proces dureros de purificare, de lăsare în urmă a balastului inutil, ca să poți deveni ușor și curat în preajma sufletului tău. Asta m-a ajutat, și mă ajută să fac, persoana cu care am ales să îmi împart la doi viața: să rămân lucidă, să văd lucrurile în adevărul lor, nemăsluite, neîntinate.

El este cel care de multe ori mă dojenește că am obiceiul să ficționalizez viața din jurul meu și mai ales persoanele din jurul meu. Să le dau o aură pe care de multe ori nu o au. Le brodez o poveste în jur, ca să-i fac mai frumoși, mai oameni, acolo unde realitatea e săracă. Mi-a trebuit ceva timp ca să mărturisesc, chiar și mie însămi, că are dreptate. E un soi de supapă de supraviețuire pentru mine. Când realitatea din jur devine urâtă și greu de suportat, îi construiesc o poveste, o mitizez, o transform în ficțiune, și atunci se îmbracă în ceva mai suportabil. El însă mă ajută să văd adevărata față a lucrurilor. Recunosc, de multe ori aș prefera să nu o vad, să mă mai amăgesc puțin că ar putea fi și altfel. În cele din urmă adevărul învinge.

IMG-20200415-WA0010

Identifică personajul dintr-o carte căruia îi semeni cel mai mult.

Poate Jane Eyre, pentru încăpățânarea și furia cu care crede în iubire. Pentru inteligența ei subtilă și niciodată ostentativă.

IMG-20200415-WA0008

Care este cartea pe care regreți că nu ai scris-o tu?

„Casa spiritelor” a lui Isabel Allende și „Numele trandafirului” a lui Umberto Eco.

IMG-20200415-WA0009

Oare dacă ar sta în puterea ta să alegi în ce să te reîncarnezi în viața viitoare, ce sau cine ai vrea să fii?

Aș vrea să fiu… tot. Și piatră și copac și pasăre și câine. Să simt, să văd, să înțeleg. Dar mai ales aș vrea să fiu o ființă, omenească sau nu, căreia să-i fie îngăduit să vadă mai mult, sa înțeleagă mai mult, lucruri de aici și de dincolo, să pot desluși și limba oamenilor și tăcerea îngerilor laolaltă. Să pot citi în toate limbile pământului, chiar și în cele moarte, să nu mi se nege nici un mister. Da, știu, aș cere nepermis de mult, și cineva acolo sus ar putea să-mi dea o palmă peste ceafă pentru asta, ca unui copil care a îndrăznit prea mult, jucându-se cu chibriturile. Mi-aș asuma chiar și asta. 🙂

IMG-20200415-WA0011

Ai putea cuprinde într-o singură propoziție ceea ce ai trăit până acum?

Niciodată destul. Întotdeauna m-a bântuit sentimentul că nu voi avea timp să fac atât cât mi-aș fi dorit, să creez, să construiesc, să călătoresc, să aflu, să citesc, să scriu, să pictez, să iubesc. Simt timpul ca pe un covor care mi se trage de sub picioare întotdeauna prea devreme, înainte să pun toți pașii pe care mi i-aș fi dorit. Și uite ți-am furat mai mult decât o propoziție.

Numește o calitate pe care o prețuiești și pe care o poți asocia cu o persoană din viața ta.

Dragostea necondiționată. Foarte greu de găsit. O găsești doar la mamele noastre, care ne iubesc și ne oblojesc indiferent câte bube în cap am avea. Am întâlnit-o la mama mea, pentru care voi rămâne „fetița ei” până la sfârșitul zilelor. Ar trebui să nu uităm asta când le vine lor rândul să devină „fetițele noastre” de care să avem grijă, la fel de necondiționat.

IMG-20200415-WA0003

Există o credință de care nu te-ai putea despărți pentru nimeni și pentru nimic?

Credința în Dumnezeul care locuiește în orice formă de viață. În noi, în copaci, în pământ, în stele și în pietre. O căldură interioară și o speranță în ceva mai înalt și mai măreț, chiar dacă misterios și ascuns privirii noastre, fără de care m-aș nărui.

0.jpeg 2016_Ingrid_Beatrice_Coman_Photo_Gallery_07-300x2252016_Ingrid_Beatrice_Coman_Photo_Gallery_05-205x300

 

Cele 7 icoane ale Cristinei Nemerovschi


 

Numeşte un om care, de-a lungul vieţii ori într-un anume moment al ei, te-a condus cel mai aproape de tine însuţi.

Categoric Alex Voicescu, soțul meu. Face asta în fiecare zi, mă aduce tot mai aproape de mine, are grijă să mă ghideze dacă sunt vreodată tentată să rătăcesc drumul spre ceea ce sunt. Are talentul de-a mă convinge să nu mă agit pentru nimicuri și să văd întotdeauna tabloul complet, să discern corect ceea ce contează cu adevărat.

19190887_1543635489009727_1731027644_n

 

Identifică personajul dintr-o carte căruia îi semeni cel mai mult.

Cred că în momentul ăsta Ulf, din romanul Pervertirea. Trec și eu printr-o perioadă în care oamenii au ajuns să mi se pară într-o proporție mare neinteresanți, previzibili, prea ușor de citit, și fac tot ce pot ca să găsesc inspirație pentru ca personajele din viitoarele mele cărți să nu fie și ele la fel ca ei, șterse, dar nici să nu devină extratereștri.

Într-un fel sau altul, cred că semăn cu toate personajele principale din cărțile mele.

Când eram mică, mă imaginam Natașa din Război și pace.

19184248_1543635882343021_1907005486_n

 

Care este cartea pe care regreţi că nu ai scris-o tu?

Cred că mi-ar fi plăcut să fi scris Șotron sau Paradisul de după colț. Dar nu pot spune că regret că nu le-am scris eu. Toate cărțile care-mi plac într-un anumit moment au venit dintr-o minte care s-a șlefuit trecând printr-o viață unică, a acelei persoane, iar eu pur și simplu nu pot invidia viața altcuiva, n-am putut s-o fac niciodată, așa sunt construită. Fac tot ce pot ca să trăiesc cât mai bine viața mea, să nu trișez, să nu mă prefac, să nu mă complac, să nu pierd ani și emoții, oameni care merită, locuri, întâmplări.

Nimeni n-ar trebui, zic eu, să viseze la cum ar fi fost să fi scris cartea altcuiva. Pierzi vremea visând, când ai putea să o scrii pe a ta, care să vorbească lumii despre tine.

 

Oare dacă ar sta în puterea ta să alegi în ce să te reîncarnezi în viaţa viitoare, ce sau cine ai vrea să fii?

Spune unul din personajele mele la un moment dat că i-ar plăcea ca într-o viață viitoare iubita ei să fie o pasăre și să o găsească, să-i vină la geam. Nu prea m-am gândit la asta, dar pasăre sună frumos!

Ideea de reîncarnare mi se pare într-un fel tristă, pentru că ea presupune să-ți fie ștearsă cu buretele toată înțelepciunea pe care ai dobândit-o în viața de dinainte, s-o iei de la capăt cu mintea golită, tabula rasa. Mi se pare sfâșietor gândul că practic pierzi tot ce ai fost și e un pic sisific să îți imaginezi că va trebui s-o iei din nou de la capăt, să te apuci din nou să aduni cunoaștere. Dar, până la urmă, poate că viața înseamnă mai mult decât înțelepciune, așa că o a doua șansă ar merita apucată cu ambele mâini, chiar dacă ea vine cu pierderea cunoașterii.

19141599_1543635875676355_1932955195_n

 

Ai putea cuprinde într-o singură propoziţie ceea ce ai trăit până acum?

Totul, acum, până la capăt.

19184234_1543635499009726_1767889982_n

Numeşte o calitate pe care o preţuieşti şi pe care o poţi asocia cu o persoană din viaţa ta.

Admir când un om se dăruiește total meseriei alese, pasiunii lui, și îi admir pe cei care se pot stăpâni atât de bine încât să lase deoparte orice nemulțumire sau neîmplinire de moment pentru a se dedica trup și suflet muncii. Calitatea asta am regăsit-o încă de când eram foarte mică la mama mea, întotdeauna o asociez cu mama. Am văzut puțini medici care să-și iubească și să-și respecte atât de mult meseria pe cât o face ea.

 

Există o credinţă de care nu te-ai putea despărţi pentru nimeni şi pentru nimic?

Probabil credința în mine. Nu poți face nimic, absolut nimic pe lume dacă nu crezi că ai un rost aici, dacă nu crezi că numai poți tu poți realiza niște lucruri, că sunt cu adevărat menite pentru tine. Din fericire, de-a lungul vieții mele au fost multe răscruci, dar puține momente în care mi-am pierdut încrederea în mine. De când scriu, categoric încrederea asta trebuie extinsă și la cărțile mele, pentru că nici ele nu se pot împlini dacă nu îți pui toată încrederea și toată forța.

Fotografii din arhiva personală a scriitoarei

19179625_1543635789009697_1413107443_o

Cele 7 icoane ale Radmilei Popovici


Numeşte un om care, de-a lungul vieţii ori într-un anume moment al ei, te-a condus cel mai aproape de tine însuţi.

Ar trebui să-i numesc pe toți cei care mi-au încălzit sau mi-au rănit inima, sensibilizând-o și învățând-o să ierte, să vrea să iubească. Ar merita să le mulțumesc, mai ales, celor care mi-au lezat orgoliul, pentru că datorită lor l-am cunoscut și i-am aflat dimensiunile. Nu pot identifica un om anume, o situație anume, dar, în ansamblu, le-aș boteza pe toate cu numele Suferința. Iar suferința mi-a arătat golul care mi-s.

arhiva-personala-4

Identifică personajul dintr-o carte căruia îi semeni cel mai mult.

Alice. Cea din «Țara minunilor». De Lewis Carroll.

foto-de-adrian-hancu

foto: Adrian Hâncu

Care este cartea pe care regreţi că nu ai scris-o tu?

Abecedarul.

arhiva-personala-2

Oare dacă ar sta în puterea ta să alegi în ce să te reîncarnezi în viaţa viitoare, ce sau cine ai vrea să fii?

Sigur n-aș vrea să fiu munte, cu toată grandoarea lui, nici amibă, chiar dacă e nemuritoare. Deși sunt foarte curioasă cum e-n pielea de bărbat, n-aș pierde șansa de a mă naște femeie pentru a fi mamă.

din-arhiva-personala

Ai putea cuprinde într-o singură propoziţie ceea ce ai trăit până acum?

Poezia.

arhiva-personala-3

Numeşte o calitate pe care o preţuieşti şi pe care o poţi asocia cu o persoană din viaţa ta.

Credibilitatea.

Există o credinţă de care nu te-ai putea despărţi pentru nimeni şi pentru nimic?

Iubirea.

din-arhiva-personala-1

fotografii din arhiva personală a poetei

Mulţumesc, Radmila!