Cele 7 icoane ale Cristinei Nemerovschi

 

Numeşte un om care, de-a lungul vieţii ori într-un anume moment al ei, te-a condus cel mai aproape de tine însuţi.

Categoric Alex Voicescu, soțul meu. Face asta în fiecare zi, mă aduce tot mai aproape de mine, are grijă să mă ghideze dacă sunt vreodată tentată să rătăcesc drumul spre ceea ce sunt. Are talentul de-a mă convinge să nu mă agit pentru nimicuri și să văd întotdeauna tabloul complet, să discern corect ceea ce contează cu adevărat.

 

Identifică personajul dintr-o carte căruia îi semeni cel mai mult.

Cred că în momentul ăsta Ulf, din romanul Pervertirea. Trec și eu printr-o perioadă în care oamenii au ajuns să mi se pară într-o proporție mare neinteresanți, previzibili, prea ușor de citit, și fac tot ce pot ca să găsesc inspirație pentru ca personajele din viitoarele mele cărți să nu fie și ele la fel ca ei, șterse, dar nici să nu devină extratereștri.

Într-un fel sau altul, cred că semăn cu toate personajele principale din cărțile mele.

Când eram mică, mă imaginam Natașa din Război și pace.

 

Care este cartea pe care regreţi că nu ai scris-o tu?

Cred că mi-ar fi plăcut să fi scris Șotron sau Paradisul de după colț. Dar nu pot spune că regret că nu le-am scris eu. Toate cărțile care-mi plac într-un anumit moment au venit dintr-o minte care s-a șlefuit trecând printr-o viață unică, a acelei persoane, iar eu pur și simplu nu pot invidia viața altcuiva, n-am putut s-o fac niciodată, așa sunt construită. Fac tot ce pot ca să trăiesc cât mai bine viața mea, să nu trișez, să nu mă prefac, să nu mă complac, să nu pierd ani și emoții, oameni care merită, locuri, întâmplări.

Nimeni n-ar trebui, zic eu, să viseze la cum ar fi fost să fi scris cartea altcuiva. Pierzi vremea visând, când ai putea să o scrii pe a ta, care să vorbească lumii despre tine.

 

Oare dacă ar sta în puterea ta să alegi în ce să te reîncarnezi în viaţa viitoare, ce sau cine ai vrea să fii?

Spune unul din personajele mele la un moment dat că i-ar plăcea ca într-o viață viitoare iubita ei să fie o pasăre și să o găsească, să-i vină la geam. Nu prea m-am gândit la asta, dar pasăre sună frumos!

Ideea de reîncarnare mi se pare într-un fel tristă, pentru că ea presupune să-ți fie ștearsă cu buretele toată înțelepciunea pe care ai dobândit-o în viața de dinainte, s-o iei de la capăt cu mintea golită, tabula rasa. Mi se pare sfâșietor gândul că practic pierzi tot ce ai fost și e un pic sisific să îți imaginezi că va trebui s-o iei din nou de la capăt, să te apuci din nou să aduni cunoaștere. Dar, până la urmă, poate că viața înseamnă mai mult decât înțelepciune, așa că o a doua șansă ar merita apucată cu ambele mâini, chiar dacă ea vine cu pierderea cunoașterii.

 

Ai putea cuprinde într-o singură propoziţie ceea ce ai trăit până acum?

Totul, acum, până la capăt.

Numeşte o calitate pe care o preţuieşti şi pe care o poţi asocia cu o persoană din viaţa ta.

Admir când un om se dăruiește total meseriei alese, pasiunii lui, și îi admir pe cei care se pot stăpâni atât de bine încât să lase deoparte orice nemulțumire sau neîmplinire de moment pentru a se dedica trup și suflet muncii. Calitatea asta am regăsit-o încă de când eram foarte mică la mama mea, întotdeauna o asociez cu mama. Am văzut puțini medici care să-și iubească și să-și respecte atât de mult meseria pe cât o face ea.

 

Există o credinţă de care nu te-ai putea despărţi pentru nimeni şi pentru nimic?

Probabil credința în mine. Nu poți face nimic, absolut nimic pe lume dacă nu crezi că ai un rost aici, dacă nu crezi că numai poți tu poți realiza niște lucruri, că sunt cu adevărat menite pentru tine. Din fericire, de-a lungul vieții mele au fost multe răscruci, dar puține momente în care mi-am pierdut încrederea în mine. De când scriu, categoric încrederea asta trebuie extinsă și la cărțile mele, pentru că nici ele nu se pot împlini dacă nu îți pui toată încrederea și toată forța.

Fotografii din arhiva personală a scriitoarei