Sub zăpadă se ascultă Bach
Parcul era alb ca un aşternut de fecioară
deflorată cu aripi de înger în fiecare seară.
Sub zăpadă zac eu şi-l ascult pe Bach,
Johann solemnul, care până ieri m-a înspăimântat.
În inimă-i sculptez o catedrală, imaculată şi goală,
să-i cânte lui Dumnezeu Fugile, ca odinioară.
Copacii sunt visele-mi întunecate de iarnă.
Ruşinaţi că ar putea colora zăpada
se dezbracă în niciundele geros de afară.
Nicoleta Dabija
Ce ganduri frumoase! Si poezia e mai frumoasa sonor ca mai rimeaza! Mai ales ca e si vorba de anotimpul meu preferat. Voi publica si eu una imediat!
In ultima vreme, am mai pus si poezii cu rima, cred ca nu le-ai vazut numai. Stiu ca nu-ti plac celelalte, desi sigur e o prejudecata a ta legata de poezie. Multumesc! In mod bizar, iarna asta m-am indragostit si eu de iarna pentru prima data in viata!
Ei, si daca e o prejudecata, ce? Mi-e prea draga ca sa renunt la ea.
Iarna asta am fost din nou un copil. M-am dat pe partie prima oara in viata mea. Hehe, nu are exact acelasi farmec pe care il aveau iernile asupra mea cand eram micut, dar e pe-aproape!
Daca stiam ca e asa de usor sa fii din nou ca un copil, o faceam mai de mult.
Nici nu ti-am cerut sa renunti la prejudecata, asta e o decizie pe care fiecare o ia pentru sine, sau nu o ia. In privinta recuperarii copilului, te felicit! Sa zicem ca ai facut o pauza, dar mai e vreme sa fii copil! Si eu fac eforturi de recuperare a copilului care nu prea am fost!
MLL
Foarte frumoasa poezie, si fiind dedicata lui Bach, dupa cum mi se pare, muzicalitatea mi se pare inevitabila. Sigur, se putea merge si contrapunctic in raportarea la muzician, dar ar fi fost pacat! Felicitari!
Multumesc foarte mult, ma bucur ca va place! Da, ar fi fost pacat sa ma raportez negativ la Bach, mai ales ca avem o prietenie de trei zile numai.
MLL
Da, da, da! Noile prietenii trebuie intretinute cu grija! Ciudat, totusi, ca nu v-ati imprietenit mai devreme!
Stiu ca e ciudat, si pentru mine era inexplicabil. Pur si simplu imi cadea prea greu cind il ascultam. Nu reuseam sa-l inteleg. Cu putin ajutor, mi-am explicat citeva lucruri legate de muzica lui si cind am reacultat am fost uimita sa constat ca-mi place. Ma gindesc inca ca e mai important ca l-am recuperat!
Ce frumos scrii! Mi-am pus Fuga in G minor sa o ascult. Prima data am vrut sa dau iama in veche mea obsesie – Concertul pentru doua viori, dar m-am gandit ca ar fi bine sa nu “bruiez” sensatia. Foarte curat, maret si coplesitor e ceea ce vrei tu sa transmiti! Te pup!
Multumesc din suflet Ilinca pentru cuvintele tale frumoase. Si eu ascult acum Fugile, de fapt, cam asta fac de citeva zile. Ma bucur enorm ca esti o fiinta sensibila si reusesti sa intelegi si sa spui ceva esential despre scrisul meu, despre ce vreau eu sa transmit in poezie. Esti, in alte cuvinte, unul din rarii cititori ideali, la care fiecare om care scrie viseaza.